cu nisipul sub picioare...visăm
Să ai o un scop, un țel, să știi către ce te îndrepți îți dă sens. Și dacă scopul tău te pasionează suficient de mult, nu numai că simți că ai o busolă după care să te ghidezi, dar simți cum există în tine o forță care te conduce frenetic printre tot ceea ce nu folosește drumului tău. Nu te pierzi. Știi unde vrei să ajungi și știi cine trebuie să devii pentru a ajunge acolo. Îți este mai ușor să te definești, fiindcă o faci în acord cu destinația către care tragi să ajungi. Există în tine ceva care uneori nu te lasă să stai locului liniștit de entuziasm și când te gândești la îndeplinirea visului tău îți vine să țopăi, să zbori, să iei toți oamenii în brațe - până și pe cei care nu și-au dorit ca tu să reușești. Ce relevanță mai are acum? Când închid ochii și mă gândesc cum arată pentru mine pașii spre îndeplinirea țelului meu îmi vin în minte niște secvențe din copilărie care reprezintă una din puținele mele aminitiri frumoase cu mine copilă. Locuiam la bloc, aveam vreo șase, șapt